Basme de zi

Tacere

Leave a comment


-Ai decis?

-Ce sa decid?

-Vi cu mine?

-…

-Hai vin-o cu mine,un lucru si tot ce iti doresti se va implini!

-Nu…

-Te las sa te gandesti.320557

Pulsul imi bate si simt cum ma prabusesc, nu ma pot ridica, e adanca aceasta cadera, ceva in mine nu este al meu iar corpul raspunde la alte comenzi ce nu le pot controla. M-am trezit transpirata cu ochii atintiti spre perete, inlemnita de durere, o durere rece ce vrea sa imi puna stapanire pe suflet. Nu ma pot calma. Cat a trecut? O ora? Cat? Numai pot respira.

-Pui, ce ai?

-Nimic….

El e aici, e langa mine asa cum a fost mereu. Sta puternic ca un zid impotriva a tot ce vrea sa ma ia. In acel mic cuvant “nimic”am zis de o mie de ori te iubesc, nu pleca, stai alaturi de mine. Ochii mei reci si albastri il implora sa citeasca dincolo de cuvinte si gesturi care nu exprima nimic din ceea ce sufletul meu vrea sa spuna. Dar el nu poate vedea. Poate daca s-ar uita mai mult in ochii mei ar gasi raspunsul la toate intrebarile care il framanta atat de tare si il ard pe interior. Eu ii simt durerea si ma doare mai mult decat orice.. Dar am facut un pact care nu e semnat de mine. La acel mormant cuvintele mi-au fost inghitite. Pot doar standu-i alaturi fara a-l atinge, fara a-i vorbi doar lasand lumina sufletului sa se reflecte in culorile reci ale ochilor mei..Si plang dar fara lacrimi caci nici de ele nu am parte. Daca as putea sa rupt acel contract facut in miez de noapte la rascruce de drumuri, acolo unde intr-o cutie mi-au fost inchise sperantele si viata.

Eu nu pot,doar ea are puterea,oara ma va elibera?

Suspin si adorm fericita ca a mai ramas o noapte alaturi de mine, caci zorii mi-l pot lua atunci cand ma voi trezi din somn si nu voi mai fi eu. Doar ochii mei,atat mai am, restul e acolo, la rascruce de drumuri, in cutie.

Imi va da inapoi ce e al meu?

Adorm in plans, un plans in care nu imi pot sterge lacrimile de pe obraz, un plans doar al meu pe care nimeni nu il vede,caci imi plange El.

Advertisements

Author: basmedezi

in acest ciclu numit viata incerc sa imi gasesc un loc. Calatoresc fugind de mine dar umbra cu care m-am nascut imi urmareste continuu pasii asa ca obosind ma asez la soare si privesc inspre sine gasind ce am cautat in toata aceasta alergare plina de suferinta..m-am gasit pe mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s