Eu Sunt Mama !

MAK

Succesul ca o intrebare

Leave a comment


Am incercat in nenumarate randuri sa descopar o reteta secreta care sa imi ofere un loc printre cei care privesc viata deasupra cerului. Mereu ma izbeam de idei geniale care nu se concretizau in nimic palpabil. Cu cat incercam mai mult, cu atat dezamagirea mea era mai mare atunci cand nu atingeam decat cu sufletul culmile succesului dar nu si in viata reala. Cresteau dorintele si se prabuseau o data cu rasaritul. Pana cand, m-am oprit din a cauta retete si mi-am permis sa traiesc prezentul. Fara prea multe asteptari. Doar sa exist, sa observ si sa fiu . Fara ganduri spre un viitor stralucit sau pareri de rau pentru un trecut fara lumina.

Intr-o zi care a inceput banal toate acele trairi prinse in cercul subconstientului au iesit la iveala dandu-mi un raspuns pe care il asteptam de mult. Dar nu un raspuns citit ci unul trait.

Aveam cursuri la facultate de dimineata asa ca am plecat grabita pe o ploaie torentiala. Am condus destul de tensionata ( sunt femeie deci am un talent nativ la condus, doar ca nu dau prioritate in sensuri, nu stiu semenele de circulatie si nici sa parchez, mai sunt si moldoveanca deci vorbesc colorat atunci cand sunt nervoasa, mai ales la volan).

Mi-am parcat masina la 5 minute de facultate pentru ca ar fi fost imposibil sa fac o parcare decenta in fata facultatii.

Cursurile au fost interminabile si obositoare. Asta pentru ca nu am treaba cu facultatea pe care am ales-o, eu stau in dubii cand sunt intrebata de tabla inmultirii…. La analiza matematica si lucruri de genu sunt depasita total dar incerc cu greu sa supravietuiesc.

Dupa terminarea cursurilor, aproape toate (e imposibil pentru mine sa raman la tot acel infern) am plecat spre masina pe o mini ploaie,imbracata destul de neadecvat pentru vremea respectiva. Aveam o geaca de masina( acea geaca pe care o pui doar de forma ,doar na, coboram din masina intram in facultate, dupa acasa si end of story).

Soc si groaza…masina mea a disparut. Pret de 5 minute m-am intrebat daca sunt atat de idioata pe cat par sau e doar o ratacire de moment. M-am gandit,ce sa fac? Nu poti sa iti suni mama sa zici… Buna mama, stii…? Ce mai faci? A uite si eu bine! Ce vroiam sa iti zic? Stii masina?Da, masina mea, aia pe care tot tu ai cumparat-o! Mda, am pierdut-o…!!!! Poti sa consideri o intamplare nefericita sa iti pierzi telefonul, geanta, portofelul, cheile dar masina? Adica cam imposibil. Mi-am aprins o tigare si am zis ca totusi e o gluma proasta sau mintea imi joaca feste. Dupa mi-am dat seama ca este posibil sa fi gresit strada asa ca am cautat pe toate stradutele de langa facultate… Efectiv am mers prin ploaie doua ore jumatate. Aratam exact ca un fotbalist pe tocuri. Mai aveam putin si mergeam in maini de oboseala. Paseam cu gratia unui boxeor in rochie de seara iar pe fata mea se citea o dezamagire mai mare decat a celor care si-au pierdut toti banii la pariuri pe un meci care parea pont. Dar cum spuneam, nu aveam cum sa ma intorc acasa fara masina. Pentru un moment m-am gandit ca mi-a furat-o cineva dar mi-am revenit repede cand mi-am amintit ca sunt doar mai prostuta uneori.

Intr-un final dupa ce am luat toate strazile la verificat de la cap la coada si invers, am descoperit-o pe unica strada la care nu ma asteptam. Cel mai aproape de facultate (era si normal din moment ce dimineata ajunsesem in 5 minute ). Eram atat de fericita! Ca un copil in dimineata Craciunului.

M-am suit in masina si in timp ce fumam am realizat ceva important pentru mine. Daca as proceda la fel cum am procedat acum cu toate lucrurile care conteaza pentru mine? Toate dorintele care doream sa le materializez in realitate. Daca as simti ca undeva, acolo, pe o strada visul meu asteapta sa fie scos la lumina si unicul impediment intre mine si ce imi doresc este perseverenta atunci cand ma simt pierduta si puterea de a continua cand lucrurile nu se sincronizeaza cum imi doresc.

Majoritatea renunta atunci cand nu zaresc concretizarea in profan a dorintei. Dar daca am avea incredere ca undeva, pe o strada, mai aproape decat credem noi ne asteapta implinirea? Sa nu renuntam decat atunci cand ne-am incheiat socotelile cu viata. In rest, sa luptam in fiecare clipa lasand in urma dezamagirea si fiind constienti ca orice gand ce se naste are ca scop transpunearea lui in viata reala.

Suntem magicienii destinului nostru! E de ajuns sa pronuntam Abracadabra si restul sa lasam in mainile vointei.
971811_10201149788488005_1872271649_n

Advertisements

Author: basmedezi

in acest ciclu numit viata incerc sa imi gasesc un loc. Calatoresc fugind de mine dar umbra cu care m-am nascut imi urmareste continuu pasii asa ca obosind ma asez la soare si privesc inspre sine gasind ce am cautat in toata aceasta alergare plina de suferinta..m-am gasit pe mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s