Basme de zi


Leave a comment

Femeia in Francmasonerie

Femeia reprezinta stalpul emotional al barbatului. Ea este completarea esentei masculine oferind perfectiunea uniunii. Prezenta spiritului feminin nu poate fi exclusa nici macar din Francmasonerie care este o forma de solidaritate masculina.

Constitutia lui Anderson preciza : ” persoanele admise ca membre ale unei loje trebuie sa fie barbati de bine si loiali, nascuti liberi si de varsta suficient de matura, nu sclavi, nici FEMEI, nici oameni imorali si scandalosi, ci de buna purtare” . Cu toate acestea femeia si-a castigat locul in masoneria in cadrul atelierelor distincte, feminine, ca auxiliare ale lojilor masonice regulare.

Acceptarea femeii in francmasonerie nu a fost una usoara, facandu-se treptat. Emanciparea acesteia si dorinta de a avea un impact major fiind infranata de traditie existand o inegalitate intre lojile masculine si cele feminine ” Parintii nostri, mai mult sau mai putin intelepti, nu au admis in nici un fel in adunarile lor acest sex, pe cat de sarmant, pe atat de periculos. Pentru a le ameti spiritele, le-am aranjat o masonerie care pentru moment sa le calmeze sentimentele.” , ” frumusetea si gratia sentimentelor pasionale, devoratoare, fac incompatibil Amorul cu filosofia.”

Rob Morris a fondat in anul 1850 capitolul OES ( Order of the Eastern Star), capitol in care sunt admisi numai francmasonii care au gradul de maestru si femeile ce sunt inrudite cu acestia ( fiica, vaduva, sotie, mama etc). Acest capitol fiind unicul acceptat si recunoscut de catre lojile regulare.

Femeia nu poate fi exclusa din mediul social si nici nu i se poate stirbi autoritatea desi este distincta celei masculine. Ambele principii neputand exista in lipsa celeilalte.

Cum geometria sacra prezinta tringhiul asezat cu varful in sus ca reprezentand masculinul, cresterea energetica si triunghiul asezat cu varful in jos reprezentand femininul, scaderea campului energetic, la fel femeia este culoarea opusa barbatului, diferita dar de aceeasi intensitate.

Nici unul nu este mai presus, doar dogmele traditiei au infatisat costumul masculin ca fiind stralucitor, nementionand insa ca cea care s-a ocupat de frumusetea lui a fost femeia ce a ajutat barbatul sa il imbrace.

800px-EasternStarSpokaneWA

 

Advertisements


Leave a comment

TOATE SE INTAMPLA CU UN SCOP ?

Toate lucrurile se intampla cu un scop. Am citit de atat de multe ori aceasta propozitie incat de fiecare data cand o vad am un sentiment de repulsie.

vinul-rosu-aliment-18330983

M-am saturat efectiv de aceast bandaj pe rana. Nu a fost sa fie, nu era momentul, poate maine si la sfarsit o arunca pe asta… toate se intampla cu un scop. Bun, perfect de acord daca toate lucrurile sunt oranduite dupa un plan clar si se intampla intr-o succesiune perfect aranjata in care oamenii si situatiile se inlantuiesc pentru a forma un rezultat, pentru a indeplini un scop anume. Care este acela ?De ce totul este cufundat in ceata?

De ce te simti pierdut daca lucrurile ar trebui sa te elibereze? De ce suferi atunci cand muncesti ani de zile pentru implinirea unui vis care se naruie asemenea unui castel de nisip daca toate se intampla cu un scop? Atunci te opresi pentru o clipa pentru a-ti pune intrebarea… Unde ma aflu acum? Iar trebuie sa o iau de la capat si toate astea pentru ce? In definitiv care este ideea? Despre ce vorbim aici?

Uneori  incercand sa urci culmi inalte realizezi  la finalul drumului ca privelistea nu este cea la care te-ai asteptat. Ca drumul in sine a fost placerea ta si nu destinatia. Si urci scari doar pentru a cobora iar de dragul urcatului.

Asta poate reprezinta esenta vietii drumuri cu un aparent final care se inlantuiesc pentru a forma un scop ce nu ne elibereaza pentru ca il vom afla  atunci cand am pornit pe alt drum care ne-a captat in totalitate atentia si energia…

Si poate multi dintre noi visam la o casa cu gradina si copii care se chinuie sa zica mama sau tata dar nu e momentul potrivit pentru ca….Si aici intervin o mie de motive si nici unul. Si zicala fenomenala Toate cu un scop, toate la timpul lor. Si cand e timpul potrivit de fapt?

Te zbati intre a straluci pe ierarhia sociala, zambind in fata aplauzelor dar intorcandu-te acasa intr-un pat de doua persoane in care esti doar tu. Si atunci iti amintesti ca ai fi vrut casa aceea cu gradina si copii care se chinuie sa te strige. Dar ghici ce…ai ales sa iti construiesti singur viata fara ajutorul nimanui si acum nu poti primi pe cineva acolo decat ca simplu vizitator.

Deci intrebarea este, ce ne face fericiti azi poate deveni sensul de maine?

Fericirea este o constanta care se schimba permanent pentru ca TOATE SE INTAMPLA CU UN SCOP.


Leave a comment

Our spirit same as the phoenix bird

It happens often to face the same different situations just through the characters who participate.Then we ask ourself why?The explanations are many same as the various roads we rasonate by the way we’ve been built ourself. Accepting any circumstance, we accept the way that life ment to be and we are willing to start building something for our own destiny.

imagesjj

Whether if things are beneficial or destructive, the time will reveal the reason which we came across with some people who makes us suffer through their presence in our life or far away from it.

Karma is causa or effect.Any act committed born a positive or negative karma.The adage “till God the saints will gonna eat you” is true as can be, because until we gonna live this world, we have to pay and receive payments from those who, with or without our will, is causes us inconvenience.Like us, when we commit an act that has negative repercussions against other person, create a payment in the future or in another life.

From my point of view, The Hell and The Heaven presented in holy books are just fiction. I agrre the jewish vision about this world and that one beyond this world:” the hell is on earth and we wanna bring the heaven here”

.As long as we live here we have to discover the purpose that contribute to the coming of Eden on Earth. We are all endowed with aspecial ability which we use it in our unique way.Not even another person on this earth doesn t own that unique thing that belongs to each one.The reason which make us to wake up every day and the life itself represent a totally happiness. Like this we are in harmony with pur purpose. This thing that we have it like a priceless treasure hidden inside you, is called Dharma.

Paying attention to the sound of intuition we give opportunity to spirit to guide our steps in that place where mind becomes a slave not a master!!

All this for fulfillment of dharma and karma enlightenment.


Leave a comment

Elysium Love

Life gives us many opportunities that descended into the darkest abyss realize light spirit.

We vigorously oppose change only when it is our only certainty.

Trapped in the cage with bars of society we struggle to have the same image all,wearing fins soul uniqueness.

We burn it for be fallen angels who will never get back to heaven.

Why we are so afraid to take a mask so hard, leaving face to breathe?

Back in the light through the darkness where nothing is, was and will be everything to regain the lost   name, word that can render us elysium love.

images

 


Leave a comment

On peut rester amis lors d’une séparation ?

Plusieurs fois je me suis demande comment on peut haïr une personne qui jusqu’ au hier signifie le  tout absolu. Je pense que c’est assez évident. Lorsque on aime et on offre tout en même temps, ça nous arrive à la fin de haïr avec la même intensité. Et tout fois, es qu’il y a moyen de rester amis lorsqu’on a arrêté de partager le même lit ?
Je pense que le plus important c’est bien la qualité des gens. Et là je parle bien du degré de maturité, compréhension et le respect authentique de soi. Un individu qui arrive à se comprendre à soi-même, il comprend tout de suite quand l’autre personé devient nocive pour sa propre vie et il sait mettre fin avant que la confusion, la frustration et les ressentiments se mélangent dangereusement.
On dit souvent que la vie sait nous récompenser avec un nouveau << bonjour>> si on est capable de dire << au revoir>> au bon moment. Il y en a qui pensent que c’est de leur devoir de rester dans une relation jusqu’au là où la dernier chance s’évanoui, jusqu’ au là ou toutes nos limites sont bien dépasser. Moi je dis que les signes d’une rupture sont bien évidents avant qu’on commence à lancer de paroles vides en fermaient les yeux ou bien même avant de viser l’autre avec des objets banales.
S’il est toujours occupé, il lui arrive trop souvent d’oublier une journée importante ou tu voulais qu’il soit là, ça nous arrive plus de nous sentir désirée mais le contraire sentir de plus en plus comment le respect de soi se disperse petit à petit.  N’importe quelle activité lui semble plus importante que de passer le temps a deux, il n’est pas la lorsque on a besoin de lui, il répond juste quand il a envie, il trompe, il ment. Sera que tout cela n’est pas assez pour dire au revoir afin de dire un autre bonjour à un nouvel espoir ?
Il pourrait que, comme couple ça ne vous arrive pas trop d’être sur la même longueur d’onde, mais il peut devenir un ami dévoué qui va rester là jusqu’à  la fin. Ici je pense que notre orgueil intervient fortement. Genre quoi, l’autre est meilleure que moi ? Ou bien quoi cela peut le maitriser et moi pas ?? Non… même pas du tout. Il y a toujours un moment spécifique pour le changement de n’importe quel individu et une personne propice qui va en synchrone avec l’instant même. Peut-être t’est pas la bonne solution pour cette personne, mais tu le seras surement pour une autre si tu diras << au revoir>> à temps, histoire de ne pas perdre du temps pour rien.
Et pour les hommes c’est pareille. Si elle commence par des mensonges, qui tout fois semble inoffensives dans l’intention de passer plus de temps avec des autres personnes, elle apprécie rien de ce que tu fais, elle te trouve toujours un nouveau défaut, elle est trop jalouse et possessive (parce que elle a plus de confiance en soi ou parce que elle te trompe) sans te offrir un motif pertinent, elle ne supporte pas tes amis et elle n’essaye même pas pour toi d’afficher un comportement décent envers eux , elle supporte pas ta famille et elle essaye de t’éloigner d’eux. Elle est près que tout le temps fatiguée, irascible et toujours prête à commencer des disputes interminables et inutiles. Elle ne t’attire plus mais t’est quand même habitue à la routine en deux … vaut mieux quitter une telle relation qui te rend malheureux.
Peut-être que les humains doivent apprendre à assumer les situations et ne pas les changer. Un final annonce un nouveau début. Pour quoi cette peur de l’avenir ? Si le présent ne te satisfait plus, sera que il faudra se préparer à sourire de nouveau, et peut être en disaient au revoir tu pourras te manquer de drames et gagner une expérience de vie et un nouveau copain de chemin qui serait de rendre encore plus merveilleuse.
A la fin, vaut mieux rester avec un ami qu’avec un ennemi ! Cela dépend entièrement de toi.

1977055_703952446321533_1770506963_n


Leave a comment

Generatia celui de-al doilea razboi mondial

Traim in vremuri in care consideram ca lucruri merg prost, nu avem iphonul cel mai nou, tableta cea mai performanta sau ultimul ragnet de masina. Dar oprindu-ne pentru o clipa si privind in paginile istoriei sangele celor dinaintea noastra poate ar trebui sa zambim. Atunci erau vremuri in care copii se rugau ca tatii sa se intoarca de pe front acasa teferi, sa aibe ce manca si sa mai reziste o zi fara a intampina o moarte cruda.

Aveam 5 ani cand clopotele sunau moartea tatalui meu. Mergeam cu capul in jos si suspinele le tineam adanc in inima mea de copil. Razboiul a furat multe vietii, a ingropat prea multe vise, dar eu speram ca intr-o zi totul sa se sfarseasca  si sa pot zambi.

Pe tatal meu nu am reusit sa il cunosc asa cum mi-as fi dorit si mereu i-am simtit lipsa atunci cand priveam prietenii mai norocosi decat mine care tineau strans mana protectoare cu manutele lor mici si firave. Il visam adesea cum statea intins, lipsit de aparare si parca implorandu-ma traiesc viata indiferent cat de dificila va fi. Umerii mei sa uite  drama care m-a marcat inca din copilarie.

Mama mea a murit cand eu imi recapatasem zambetul si aveam incredere ca viata va fi din nou fericita. Aveam doar 13 ani cand a trebuit sa iau viata in piept si sa muncesc pentru a reusi sa imi asigur traiul. Si de la aceea varsta am privit constant viata asemenea unui meci in care nu am voie sa pierd pentru ca miza a fost mereu existenta mea.

Acum am 75 de ani si totusi zambesc ca si cum as trai in fiecare zi un basm. Am grija de oamenii care inseamna totul pentru mine, am grija s de cei care nu ii cunosc oferindu-le cel mai pretios lucru, un zambet. Viata nu semnifica nimic daca a trecut o zi fara sa zambesti!

Anii au trecut lasand cenusa si lacrimi in urma dar mereu am reusit sa razbat drumul asemenea unui campion. In viata cazi de 7 ori si te ridici de 8 ori. Cu cat viata e mai dificila cu atat trebuie sa pricepi ca tu esti special si totul se intampla cu un scop.

Scopul final este sa fi fericit indiferent daca te incadrezi sau nu in tiparele impuse de societate. Sa razi si atunci cand esti la pamant stiind ca daca ai ramas in viata mai este o sansa ca maine sa fi acolo unde ti-ai propus.  Atunci cand iei fericirea ca scop suprem al acestei existente nimic nu este prea dificil, nici o lacrima nu este prea amara si nici un drum prea anevoios de urcat.

Poate ar trebui sa urmam exemplul acestei generatii mult mai incercate decat noi si cu toatea astea de un milion de ori mai fericita. Ei nu aveau tehnologie ci interactiune autentica, ei nu aveau jocuri virtuale ci zile insorite in care timpul trecea ca un sunet, ei nu aveau o viata linistita fiind intr-un razboi continuu pentru supravietuire dar totusi zambeau mai des. Avem probleme asa grave? Nu, dar prefacandu-ne ca viata noastra este la limita unei drame ne simtim mai interesanti. Si nu, nu suntem deloc. Nimeni nu se mai ridica sa ia atitudine, ne multumim sa purtam aceeasi masca si sa semanam tot mai mult cu niste oi manate de un cioban avid de interesele proprii.

Ar fi timpul sa ne trezim!

704516_4530533713735_68193966_o

 

 

 


Leave a comment

Puteti ramane prieteni dupa o despartire?

Puteti ramane amici si dupa o despartire?

De multe ori m-am intrebat cum poti sa urasti  o persoana care ieri insemna totul. Cred ca lucrurile sunt destul de evidente. Atunci cand iubesti cu pasiune si oferi totul, urasti cu aceeasi intensitate. Si totusi exista  o posibilitate sa ramaneti amici dupa ce ati incetat sa impartiti acelasi pat?

Cred ca este foarte importanta calitatea celor implicati in relatie. Aici ma refer la gradul de maturitate, intelegere si respect autentic de sine. Un individ care se intelege perfect pe sine pricepe cand o anumita persoana devine daunatoare pentru viata lui si poate pune punct inainte sa se declanseze un amalgam de sentimente confuze, de frustrare si resentimente.

Se spune ca viata te rasplateste cu un nou buna daca stii sa spui la timp pa. Oamenii cred ca e de datoria lor sa raman in relatie pana cand ultima sansa s-a spulberat, pana ajung la fundul sacului si la limita rabdarii. Eu una considecar ca semenele plecarii devin evidente cu mult inainte sa aruncam vorbe sau electrocasnice in partener.

Daca el este mereu ocupat, uita ca este o zi importanta unde ai vrea sa fie prezent, nu ne mai face sa ne simtem dorite ci chiar contrariul, scazandu-ne respectul de sine. Orice alta activitate este mai importanta decat sa petreaca timp cu noi, nu este acolo cand ai nevoie, nu raspunde decat cand are chef, inseala, minte. Oare astea nu sunt de ajuns pentru tine sa spui pa unui iubit si buna unui nou amic?

Ca iubiti puteti sa nu fiti pe aceeasi lungime de unda, dar se poate dovedi un prieten devotat care sa ramana acolo pana la final. Aici eu cred ca intervine si orgoliul nostru. Adica ce, alta e mai buna decat mine, alta reuseste sa il puna cu botu pe labe si eu nu? Nu, in nici un caz. Exista un moment propice al schimbarii pentru fiecare individ si o persoana care sa se sincronizeze cu momentul. Nu esti tu pentru aceasta persoana dar pentru alta vei fi cu certitudine daca stii sa zici la timp pa si nu iti irosesti timp pretios.

Si pentru barbati e la fel. Daca ea incepe sa zica minciuni care par nevinovata doar ca sa petreaca mai mult timp cu alte persoane, nu apreciaza nimic din ce faci, iti gaseste mereu defecte, este mult prea geloasa si posesiva(pentru ca numai are incredere in ea sau te inseala) fara sa ii oferi un motiv pertinent, nu iti suporta prietenii si nici nu se chinui macar de dragul tau sa afiseze un comportament decent vizavi de ei, nu iti suporta familie si incearca sa te indeparteze de ea, este mereu obosita, nervoasa si pusa pe certuri interminabile si inutile. Deja nu te mai atrage dar esti obisnuit cu rutina in doi. E mai bine sa pleci dintr-o relatie care te face nefericit.

Poate ca oamenii ar trebui sa invete sa numai incerce sa controleze situatiile ci sa le accepte. Un final anunta un nou inceput. De ce sa iti este frica de nou? Daca ce ai acum nu te multumeste e timpul sa te pregatesti pentru a zambi si poate spunand la timp pa te scutesti de drama si te alegi pe langa un sentiment de pace interioara cu un nou partener de drum cu care sa nu imparti patul cum erai invatat ci multe aventuri frumoase.

E mai bine dupa o relatie sa ramai cu un amic nu cu un dusman! Asta depinde doar de tine.

1780872_703951012988343_1535687803_n