Eu Sunt Mama !

MAK

Generatia celui de-al doilea razboi mondial

Leave a comment


Traim in vremuri in care consideram ca lucruri merg prost, nu avem iphonul cel mai nou, tableta cea mai performanta sau ultimul ragnet de masina. Dar oprindu-ne pentru o clipa si privind in paginile istoriei sangele celor dinaintea noastra poate ar trebui sa zambim. Atunci erau vremuri in care copii se rugau ca tatii sa se intoarca de pe front acasa teferi, sa aibe ce manca si sa mai reziste o zi fara a intampina o moarte cruda.

Aveam 5 ani cand clopotele sunau moartea tatalui meu. Mergeam cu capul in jos si suspinele le tineam adanc in inima mea de copil. Razboiul a furat multe vietii, a ingropat prea multe vise, dar eu speram ca intr-o zi totul sa se sfarseasca  si sa pot zambi.

Pe tatal meu nu am reusit sa il cunosc asa cum mi-as fi dorit si mereu i-am simtit lipsa atunci cand priveam prietenii mai norocosi decat mine care tineau strans mana protectoare cu manutele lor mici si firave. Il visam adesea cum statea intins, lipsit de aparare si parca implorandu-ma traiesc viata indiferent cat de dificila va fi. Umerii mei sa uite  drama care m-a marcat inca din copilarie.

Mama mea a murit cand eu imi recapatasem zambetul si aveam incredere ca viata va fi din nou fericita. Aveam doar 13 ani cand a trebuit sa iau viata in piept si sa muncesc pentru a reusi sa imi asigur traiul. Si de la aceea varsta am privit constant viata asemenea unui meci in care nu am voie sa pierd pentru ca miza a fost mereu existenta mea.

Acum am 75 de ani si totusi zambesc ca si cum as trai in fiecare zi un basm. Am grija de oamenii care inseamna totul pentru mine, am grija s de cei care nu ii cunosc oferindu-le cel mai pretios lucru, un zambet. Viata nu semnifica nimic daca a trecut o zi fara sa zambesti!

Anii au trecut lasand cenusa si lacrimi in urma dar mereu am reusit sa razbat drumul asemenea unui campion. In viata cazi de 7 ori si te ridici de 8 ori. Cu cat viata e mai dificila cu atat trebuie sa pricepi ca tu esti special si totul se intampla cu un scop.

Scopul final este sa fi fericit indiferent daca te incadrezi sau nu in tiparele impuse de societate. Sa razi si atunci cand esti la pamant stiind ca daca ai ramas in viata mai este o sansa ca maine sa fi acolo unde ti-ai propus.  Atunci cand iei fericirea ca scop suprem al acestei existente nimic nu este prea dificil, nici o lacrima nu este prea amara si nici un drum prea anevoios de urcat.

Poate ar trebui sa urmam exemplul acestei generatii mult mai incercate decat noi si cu toatea astea de un milion de ori mai fericita. Ei nu aveau tehnologie ci interactiune autentica, ei nu aveau jocuri virtuale ci zile insorite in care timpul trecea ca un sunet, ei nu aveau o viata linistita fiind intr-un razboi continuu pentru supravietuire dar totusi zambeau mai des. Avem probleme asa grave? Nu, dar prefacandu-ne ca viata noastra este la limita unei drame ne simtim mai interesanti. Si nu, nu suntem deloc. Nimeni nu se mai ridica sa ia atitudine, ne multumim sa purtam aceeasi masca si sa semanam tot mai mult cu niste oi manate de un cioban avid de interesele proprii.

Ar fi timpul sa ne trezim!

704516_4530533713735_68193966_o

 

 

 

Advertisements

Author: basmedezi

in acest ciclu numit viata incerc sa imi gasesc un loc. Calatoresc fugind de mine dar umbra cu care m-am nascut imi urmareste continuu pasii asa ca obosind ma asez la soare si privesc inspre sine gasind ce am cautat in toata aceasta alergare plina de suferinta..m-am gasit pe mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s