Basme de zi


Leave a comment

Amira

A fost o data ca nicioada o poveste ce merita ascultata!

Nu este o poveste despre maretie,banii sau putere-este o poveste despre cum simplicitatea vieti slefuieste sufletul pentru a-l trimite pe culmile infinitului.

O poveste despre iubire,responsabilitate si compromis.

Compromisul facut in fata egoului -lupta dintre cele doua fiare-sufletul pur si falsul suflet-lupta intre materie si spirit.

 

Era o seara calduroasa de august iar rochia lunga si roșie ii mangaia trupul tanar si neatins, tremura de frica si emotie dar era pregatita sa devina ce a fost invata ca e menita inca din copilarie- o nevasta.

Mainile erau proaspat acoperite de henna iar mama ei vitrega o privea cu mandrie. Ii era dor de mama ei , atat de mult si-ar fi dorit sa fie alaturi si sa o mangaie in aceasta zi speciala- dar singuratatea ia fost oferita ca dar azi. Se simtea in propria casa a nimanui si azi pentru prima oara era fericita – stia ca de zi va apartine lui si vor avea o familia asa cum a visat ea mereu sa aibe.

Matusile ii punea cu grija si lacrimi in ochi aurul la gat, asezau ca o mangaiere de vara pretioasele rubine in parul lung si negru ca abanosul.Ochii mici si negri priveau incantati in oglinda de cristal din camera. Se simtea frumoasa . Se simtea femeie desi avea doar 15 ani.

In camera mirosea atat de puternic a turmenic si miresma indiei.

Femeiele parasesc camera si un barbat batran intra cu un zambet meschin pe buze privind-o cu dorinta.Il priveste neputincioasa si ochii plin de lacrimi cer ajutor dar el intarzie sa apara.

De azi ii apartine lui Abdul- un bogat negustor de mirodenii care a cumparat-o pe un pret de nimic de la tatal inglobat de datorii si cu o singura fiica ramasa de vandut.

 

Imagini pentru indian wedding dress

 

 

 

 

 

Advertisements


Leave a comment

Sunt Mama !

Am devenit nu de mult mama. Un vis frumos devenit realitate. Ma simt ca si cand peste noapte sunt pilot de avion, fara instructiuni, fara pregatire trebuie sa pilotez un avion. Si trebuie sa il pilotez ca un profesionist pentru ca de mine depinde viata celei mai importante persoane din viata mea ,copilul meu.

Noptile mi le petrec incercand sa imi dau seama daca micuta mea respira sau nu, o verific daca are temperatura optima, o pup si o alint. Pentru ca sunt mama ei.Si in glasul lunii imi pun intrebari. Poate nu fac destul, oare o iubesc indeajuns?  Cum poti oare masura iubirea? Cand e prea mult sau prea putin. Imi fac griji pentru prima raceala, pentru primul stranut sau sughit. Ma simt inspaimantata dar pentru prima oara in viata mea simt ca singuratatea nu o sa ma apese niciodata caci iubirea pentru ea imi umple intreaga fiinta.

O iubesc. Ii iubesc manutele mici si zambetul. Mirosul de bebelus si cum adorame in bratele mele facunda-ma sa ma simt pentru prima oara in viata mea atat de importanta . Simt o mare responsabilitate pe umerii mei dar si puterea sa fac orice.

Copilul meu m-a schimbat. M-a facut sa las armura jos si sa infrunt viata pentru ea. Nimic nu pare acum prea greu sau imposibil. Stiu ca trebuie sa fac .

Inainte depresia punea stapanire pe mine facandu-ma sa nu imi pese de nimic. Ma amortea.  Acum indiferent de stare trebuie sa ma misc, trebuie sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ea.

Si ma intreb daca si voi mamicilor va puneti aceleasi intrebari ca si mine ! Si voua va e frica ? Si voi simtiti oare ca sunteti depasite uneori de tot ce se intampla in jur ? Si voi plangeti?

Mother silhouette with baby

Mother silhouette with baby